Cartierul Pantelimon începe din zona delimitată de Piața Iancului și Obor și se întinde până la „capătu’ lu’ 14“. Deși unii se sperie când aud numele, cartierul se poate mândri cu mai multe locuri de referință pentru numeroși bucureșteni: un spital de urgență cu același nume, Stadionul Național (sau Arena Națională, în viziunea edililor) și cel dintâi complex comercial apărut în capitală după 1989.

Cartierul a preluat numele de la comuna învecinată, care la rândul ei a fost botezată după Sfântul Pantelimon, numit adesea „doctor fără de arginți“, considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor.

Blocurile, unele îmbrăcate în polistiren și colorate astăzi, au fost construite în urma unor serii de demolări începute prin anii ’65, când crâșmele, mare parte din hanurile și casele vechi ale meseriașilor au fost puse la pământ pentru a face loc celui mai modern cartier bucureștean pe atunci. Să nu ne mire, așadar, că Pantelimonul este dominat de arhitectura socialistă: condiții egale de locuire, sistem ieftin de transport și apropierea locuinței de locul de muncă. Majoritatea blocurilor de la stradă sunt de 10 niveluri, unele dintre ele ajungând chiar la 17, cum sunt, de pildă, blocul turn de la Delfinului și cel de la capătul tramvaielor. Prin anii ’80-’90 gașca de la bloc era numeroasă, iar copiii se jucau leapșa, lapte gros, fotbal și se dădeau cu biciclete Pegas.

În Pantelimon găsiți o biserică foarte veche, un turn de apă recent transformat în spațiu cultural, Arena Națională, un turn de parașutism abandonat, dar și firme de magazine din alte vremuri.

În ciuda numărului foarte mare de locuitori, spațiile verzi sunt insuficiente: parcul Florilor, Cosmos și parcul Morarilor sunt destul de mici, iar arborii de pe bulevarde nu prea sunt îngrijiți. Ceea ce era la un moment dat Parcul Sticlăriei este astăzi o oază de vegetație lăsată în paragină, deși are poteci discrete în loc de alei, un lac cu stuf, câteva poienițe, dar și zone înfricoșătoare.

Cartierul nu și-a schimbat prea mult înfățișarea în ultimii 20 de ani. La parterul blocurilor, spațiile comerciale sunt ocupate astăzi în special de sucursale de bănci, farmacii, mici magazine cu chinezării, dar și de case de pariuri și de jocuri de noroc. Celebrele magazine Galeria Modei și Materna, unde mergeau mamele și bunicile noastre în anii ’80, cofetăria Florentina și restaurantul Amfora sau cinematograful Cosmos au dispărut de multă vreme. O prezență interesantă în Pantelimon, ascunsă în spatele blocurilor socialiste, este biserica Mărcuța, a doua cea mai veche din capitală, construită între anii 1586 și 1587 și restaurată de curând, fiindu-i redată înfățișarea bizantină inițială. Se află pe malul drept al râului Colentina și este înconjurată de un zid masiv de cetate înalt de șapte metri. Când aveți drum în zonă merită să-i faceți o vizită.

Fabricile în care se concentra forța de muncă erau Electroaparataj (demolată, pe locul său răsărind recent un supermarket și urmând să se dezvolte un proiect imobiliar), Granitul (dărâmată și ea, acum în locul ei se află complexul comercial Cora), Sticlăria, Fabrica de Pâine Titan, FRB-ul (Filatura Română de Bumbac) și Postăvăria. Aceasta din urmă a scăpat de lama buldozerului, spațiile de aici fiind închiriate pe bucăți unor firme cu activități extrem de variate: tipografii, săli de fitness, depozite. În incinta fostei postăvării se află și un turn vechi de apă, care, mulțumită echipei inimoase și creative de la Make a Point, a fost transformat de curând într-un spațiu cultural neconvențional, deschis publicului în 2013.

Nu puteam vorbi de Pantelimon fără a aminti zonele de ghetou. Oarecum neașteptat, aici comunitatea este mai unită decât în alte zone ale cartierului. Poate vi se pare ciudat, dar să ne gândim un pic: mamele stau la scara blocului și supraveghează copiii, se poartă discuții între toate categoriile de vârstă, oamenii ies cu mic, cu mare la grătar și la bere. Pantelimonul petrece! Sau …?