Închideți ochii. Luați troleibuzul 92 de la Universitate până la stația Matei Voievod. Aveți grijă cum coborâți treptele pentru că a plouat și ați putea să alunecați. Țineți ochii închiși? Nu trișați, vă rog! Vreau să vă fac o surpriză. Mergeți ușor pe strada Matei Voievod, până ajungeți la numărul 20A. Urcați treapta de la intrare și deschideți ușa, deschideți ochii, deschideți mintea.
Bine ați venit la atelierul de lămpi și vitralii. După primul pas, priviți în stânga. Veți găsi o oglindă frumoasă, ovală, cu o ramă din mai multe nuanțe de verde. Rețineți figura tristă și privirea întunecată, cu griji de la serviciu purtate în spatele ochelarilor. Acum priviți în jur – o cămăruță cu cinci scaune ocupate de oameni zâmbitori (pe al șaselea vă rugăm să luați loc, l-am păstrat special pentru dumneavoastră), bucăți de sticlă colorată, lămpi în diferite forme, desene cu vitralii pe un panou de plută, trei pălării agățate pe perete, un ceas cu cioburi de sticlă în loc de cifre și ritmuri de Nirvana la un radio cultural.
Emil Dascălu, domnul cu lămpi și cu pălării, s-a întâlnit prima oară cu splendidele lămpi Tiffany într-o călătorie la Londra, în urmă cu 20 de ani. Când s-a întors, a început să caute informații despre Louis Comfort Tiffany, un artist american care a revoluționat arta vitraliului în jurul anului 1900 din două puncte de vedere: a folosit sticlă opalescentă (prin care lumina trece difuz) și a brevetat o tehnică prin care a creat forme neregulate, folosind baghete de plumb și foiță de cupru lipită cu cositor. În afară de lămpi și de vitralii, prin metoda Tiffany pot fi create mici decorațiuni, obiecte de design interior, rame pentru fotografii, bijuterii etc.
După ce a urmat un curs de inițiere în Frankfurt și a exersat tehnica Tiffany în timpul liber, domnul Emil Dascălu a renunțat la funcția de economist și a deschis atelierul. Deși în Statele Unite ale Americii lămpile și vitraliile sunt considerate obiecte comerciale, totuși în Europa acestea sunt privite ca obiecte de lux și sunt asociate castelelor. Fără a fi descurajat, domnul care aduce lumina și culoarea în casele oamenilor a strâns în jurul său colegi din sfera artelor vizuale și a inventat un „atelier-magazin“ în care cei care îi trec pragul să poată admira modul în care minunățiile devin realitate.
În ceea ce privește tradiția vitraliului în București, domnul Emil Dascălu crede că au existat ateliere la începutul secolului trecut, dat fiind faptul că i s-a solicitat restaurarea unor vitralii vechi. Cât despre viitorul acestei arte, dumnealui are încredere că va fi unul bun, având în vedere că au devenit tot mai dese cursurile de introducere în tehnica Tiffany, pe care le ține la atelier și în cadrul unor școli sau licee. Cu răbdare și cu linii curbe tăiate perfect în sticlă, cu instrumente de măsurat și cu altele pentru lipit, cu tehnică și cu artă oricine poate crea un obiect pe care să-l păstreze.
Un atelier deosebit, cu lumină din lămpi și culoare prin vitralii, cu un domn care a avut curajul de a transforma o pasiune într-o afacere, care lucrează cu profesionalism și care își dorește să dăruiască celorlalți bucureșteni obiecte cu povești și atmosferă caldă, într-un oraș din ce în ce mai rece. Cum ar fi ca fiecare dintre noi să creeze o ușă care, odată deschisă, să lumineze încăperea? Bucureștiul ar fi asemenea unui cer înstelat.
Înainte să plecați de la atelier, vă rog să priviți din nou în oglinda cu ramă verde. Veți găsi un chip cu zâmbet și cu speranță.
