E weekend și ar merge excelent o vizită la muzeu. Sau la … Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Un panou uriaș ne anunță din grădina edificiului că observatorul este în consolidare și restaurare. O veste excelentă!
Important e să nu rămână lucrările doar la nivelul consolidării, ci să fie făcută serios și restaurarea, pentru a păstra valoarea clădirii și a instrumentelor care spun istoria locului.
Vestea proastă e că, citind panoul, aflăm că de la data începerii proiectului au trecut 3 ani și până la finalizare a rămas o jumătate de an. Forfoteală pe șantier nu e, că deh, nu e vorba nici de podul Basarab sau de vreo autostradă suspendată prin oraș, nu vorbim de diametrale, nici de Arena Națională, nimic „monumental”. E prea mic observatorul ăsta, deci poate să mai aștepte.
Proiect al Guvernului României, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Primăriei Municipiului București și al Instrumente Structurale 2007-2013 (suntem pe final de 2014, deci instrumentele sunt depășite), finanțat cu fonduri Regio. Foarte frumos. Dar când începe lucrarea?!
Așteptăm deja de ani buni restaurarea acestei bijuterii și zilele în care va fi luată cu asalt de copii curioși și de pasionați de astronomie, fie că se vor întoarce, fie că îi vor trece pragul pentru prima dată. Mai avem de așteptat, însă. De la atâta așteptare s-ar putea să aflăm că s-a prăbușit o parte din acoperiș, că a căzut o bucată de balustradă sau poate scara, pentru că erau vechi și șubrezite. Și a cui este responsabilitatea domnilor din administrație care tot amânați, tot amânați? Aveți mereu alte priorități, nu educația, nu cultura. De ce să întreținem, să avem grijă să nu se deterioreze și să împiedicăm astfel prăbușirile? Când vom începe să conservăm și vom înceta să tot pierdem din identitate, din istorie, din valori?
Să înțelegem și de ce observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București este o valoare.
Istoria sa începe în 1908, când Victor Anestin îl cooptează pe amiralul Urseanu în Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”. Amiralul devine președintele societății de astronomie, al cărei scop era înființarea unui observator astronomic popular.
Lucrările de construire încep prin eforturile financiare proprii ale amiralului Vasile Urseanu, care avea să spună despre clădirea de pe bulevardul Colței (pe atunci), actualul bulevard Lascăr Catargiu: „Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp, când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc pe mare.”
Observatorul a fost salutat în publicațiile de la 1910. Era dotat cu o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2,7 metri, a treia ca mărime din țară la vremea aceea.
În anul 1933, Jeanne Urseanu, văduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului București, cu condiția – conform dorinței testamentare a amiralului – de a păstra memoria acestei deosebite realizări. Pe placa comemorativă din interiorul clădirii stă scris: „După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de artă și prilej de înălțare sufletească”.
Observatorul Astronomic din București, la 1910.
Sursa foto: www.astro-urseanu.ro