Cine are termopan este fie un om înstărit, fie s-a modernizat – așa gândim când vedem că vecinul și-a schimbat ferestrele. Ce este însă termopanul?

Este denumirea unei firme, care s-a transmis și unui produs realizat din două foi din sticlă unite printr-o baghetă din aluminiu pe contur. Interiorul este bine etanșat, astfel încât să poată fi ori vidat, ori umplut cu gaze speciale, care conferă produsului calități termoizolante sporite. Specialiștii denumesc acest produs geam termoizolant. Pentru a se adapta diferitelor nevoi constructive, varietatea geamului termoizolant este foarte mare: sticla folosită poate avea grosimi, compoziții și tratamente diferite, geamul poate avea două sau chiar trei foi de sticlă, spațiul interior are grosimi și conținuturi diverse (vid, aer, gaze inerte). Cel mai uzual geam termoizolant care se comercializează în prezent este cel din două foi de sticlă de 4 mm grosime, cu un spațiu de 16 mm între ele. Acest spațiu se videază sau se umple cu argon. Ambele variante cresc calitățile termoizolante, dar este bine de știut că, în timp (2-5 ani), oricât de etanșă ar fi, zona dintre sticle va conține aer normal, ceea ce implicit îi scade proprietățile termoizolante. Tratamentul Low-E constă în aplicarea unei substanțe transparente pe fața din interior a sticlei exterioare, substanță ce are proprietatea de a reflecta radiația calorică, reducând astfel pierderile de energie.

• Ramele din plastic (PVC) – „termopanul“ – sunt cele mai ieftine și îmbătrânesc repede.
• Costurile pentru o tâmplărie nouă variază în funcție de material, dimensiuni, numărul ochiurilor mobile și tipul de deschidere a acestora, de tipul feroneriei, la care se adaugă tipul sticlei, producătorul.
• Ramele din aluminiu nu sunt potrivite pentru o locuință, decât în situații speciale (clădiri
  cu peste 12 etaje, unde sunt necesare măsuri speciale de siguranță la incendiu).

Ceea ce majoritatea dintre noi numim termopan se referă însă la întreaga fereastră – toc, cercevea, sticlă –, în care părțile opace sunt realizate din material sintetic alb. Acest material, denumit pe scurt PVC – policlorură de vinil –, este un produs derivat din petrol, procesul de fabricație fiind unul poluant și mare consumator de energie. PVC-ul este un material inflamabil, relativ moale, care poate fi ușor zgâriat sau deformat. Geamurile cu ramă din PVC sunt preferate de hoți, pentru că pot fi foarte ușor forțate din afară. Geamurile termoizolante sunt folosite și pentru ferestre realizate din alte materiale: metal sau lemn. Metalul cel mai uzual la tâmplării este aluminiul, având greutate redusă. Tâmplăria din aluminiu este incombustibilă și este preferată în cazul clădirilor înalte sau cu risc mare de incendiu. Deși ramele conțin un miez termoizolant – rupere de punte termică –, senzația unei ferestre din aluminiu rămâne una rece. Loviturile și zgârieturile accidentale pe ramele din aluminiu nu pot fi rectificate.

Ferestrele din lemn triplustratificat oferă confort estetic, au o durată de viață mult mai lungă și pot fi întreținute și reparate ușor. Imitațiile, din plastic, nu pot echivala lemnul adevărat.

Lemnul este cel mai plăcut material pentru ferestrele unei locuințe. Ferestrele trebuie realizate din lemn de esență dură (fag, stejar) și bine uscat. O tehnică modernă este cea a lemnului stratificat, în care piesa din lemn este formată din lamele din lemn încleiate, bine uscate. În acest fel se pot utiliza și esențe mai moi de lemn (rășinoase), eliminând riscul deformă-rii. Tratamentele pentru lemn (uleiuri, baițuri, vopsele) permit remedieri ale zgârieturilor sau loviturilor fără urme vizibile.

Înlocuirea tâmplăriei cu una nouă, cu geam termoizolant, reduce foarte mult schimburile de aer cu exteriorul, pierderile de căldură și protejează fonic locuința de zgomotele exterioare. Totuși, alegerea ramei tâmplăriei trebuie făcută după o evaluare atentă a consecințelor – ventilarea casei, aspect etc. PVC-ul este un material neecologic, îmbătrânește mult mai repede decât materialele naturale (lemn, metal) – se îngălbenește –, zgârieturile nu se repară și, de asemenea, se poate deforma.

Ferestrele sunt ochii unei clădiri. Dacă fiecare și le schimbă după cum crede mai bine de cuviință clădirea se urâțește pe exterior. Din respect pentru noi, pentru vecini, pentru oraș, pentru copiii noștri, pe care peisajul înconjurător îi modelează, este bine să fim mai atenți ca fereastra pe care o alegem nu doar să ne fie nouă utilă în locuință, ci să fie în armonie cu restul fațadei și cu mediul. Niște ferestre de calitate costă mai mult, dar rezistă mai mult, deci implică o economie și o investiție pe termen lung, nu o cârpeală. Asta dacă vreți să lăsați copiilor ceva trainic, nu o pacoste.