Când eram mici și călătoria cu trenul la bunici era o adevărată aventură, priveam fascinați păsările acelea mici, metalice, care lăsau dâre albe pe cer. Abia târziu am înțeles acea minune și am aflat, cu oarecare mândrie, ce-i drept, că avionul cu reacție este invenția lui Henri Coandă, inginer român de geniu născut la București în ziua de 7 iunie 1886, într-o familie numeroasă.
La vârsta de 13 ani, tatăl său îl îndrumă către cariera militară, la Liceul Militar din Iași. Absolvă liceul în 1903, primind gradul de sergent major. Își continuă apoi studiile în București, la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină și apoi la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin. Preocupat de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română. În 1908 se întoarce în țară și este încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Ulterior, pleacă în Franța și se înscrie la Școala Superioară de Aeronautică și Construcții, nou înființată la Paris, absolvind în prima promoție de ingineri în aeronautici.
Susținut de inginerul Gustave Eiffel și de savantul Paul Painlevé, Henri Coandă a efectuat experimente aerodinamice (primele teste aerodinamice, în 1910, testând forma aripii primului avion cu reacție) și a construit primul avion cu propulsie reactivă, adică un avion cu reacție, fără elice. Avionul numit Coandă-1910 a fost prezentat de Henri Coandă la al doilea Salon Internațional Aeronautic de la Paris, în octombrie 1910.
În noiembrie 1910, proiectează prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative.
Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969 ca director al Institutului de Creație Științifică și Tehnică și consilier cu rang de ministru la Consiliul de Stat, iar în anul următor devine membru al Academiei Române. Se stinge din viață la București, pe 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
Familia Coandă a donat Academiei Române în 1969 o jumătate din imobilul de pe strada Lascăr Catargiu nr. 29, cu condiția amenajării unei case memoriale dedicate savantului, care va fi redeschisă în curând, și unde vor fi expuse multe documente și efecte personale, așa cum stă bine unui muzeu serios.
Henri Coandă a fost un inventator și inovator prolific. Între 1911 și 1914 este director tehnic al Uzinelor Bristol, unde proiectează mai multe aparate de zbor „clasice“ (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. Unul dintre ele câștigă premiul I la Concursul internațional al aviației militare din Anglia. Tot el a brevetat un material de construcție, beton-lemnul, care imită lemnul de stejar, folosit în premieră (în 1924) la decorarea unor săli ale Palatului Culturii din Iași. În plus, în 1926 finalizează un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol, folosit în prospectarea petrolieră.
Numele celebrului savant este purtat în București de aeroportul internațional. Există, de asemenea, Strada Henri Coandă, care începe de lângă Casa Coandă și se află între Bd. Dacia și Bd. Lascăr Catargiu, în apropierea Pieței Romane.