La începutul anilor 1900, înfățișarea părții de nord a capitalei era cu mult diferită față de ceea ce vedem azi: locuri mlăștinoase, zone împădurite (rămășițe ale vechilor Codri ai Vlăsiei), puțin populată și străbătută doar de câteva drumuri. În acea perioadă începe un amplu proiect urbanistic, vizând prefacerea zonei într-una destinată elitelor, cu vile cochete, alei sinuoase și un parc având o mare suprafață.

Printre familiile înstărite care și-au permis un lot de casă în această zonă s-a numărat și cea formată din Iancu Manu (1872-1962), unul dintre fiii generalului Manu, căsătorit cu Zeta Cantacuzino, nepoata celebrului nabab, poate cel mai bogat român de la cumpăna anilor 1900.

La sfârșitul Primului Război Mondial, deși țara se afla într-o perioadă grea din cauza lipsurilor materiale și a costurilor integrării în statul român a noilor provincii, Iancu Manu găsește resursele necesare contractării marelui arhitect Grigore Cerchez (cel care a proiectat și Palatul Cantacuzino din Bușteni, construit în 1911 pentru cel poreclit Nababul) pentru a ridica în nordul Bucureștiului o casă luxoasă, copiată după înfățișarea Muzeului Rodin din Paris.

Clădirea proiectată de Cerchez a fost finalizată în 1920, prin antrepriza inginerului Cesare Fantoli și a arhitectului F. Hoeflich, respectând destul de fidel liniile Rococo ale clădirii Muzeului Rodin, zidită în 1732, inclusiv frontonul decorat cu un basorelief de inspirație clasică, ritmul fațadei și simetria celor trei volume ce compun perspectiva principală a casei. Însă compartimentarea interioară și decorațiunile camerelor au respectat doleanțele proprietarilor.

Din motive necunoscute, Iancu Manu decide în 1932 să vândă vila de la șosea magnatului Max Auschnit, veteran al Primului Război Mondial, cel mai mare industriaș român al perioadei interbelice, care alături de Elgar, fratele său, era proprietar al multor uzine metalurgice.

Legenda spune că Max era logodit cu Leonore, fiica unui rajah din insulele malaeziene, dar aceasta a rupt logodna la Londra, îndrăgostită de un puternic lord englez. Auschnit s-a orientat atunci spre fata unui important om politic, clujeanul Pordea. Revista „Fruncea“, în decembrie 1934, nota, într-o știre premergătoare cancanurilor zilelor noastre, faptul că „Unul dintre cei mai puternici oameni din România se căsătorește cu fiica dl. Pordea, vicepreședintele Senatului. Trebuie să notăm și criticile ce se aduc familiei Pordea din pricina uniunei proiectate. Se relevă, între altele, vârsta mirelui (sensibil mai mare decât a miresei), dar mai ales religia și rasa milionarului: dl. Max Auschnit, se știe, este evreu, iar familia Pordea este catolică“. În ianuarie anul următor, Auschnit se convertește la catolicism, se însoară, iar după o călătorie în Franța și Anglia, se întoarce în vila din Aleea Alexandru nr. 1, renovând-o după gustul noii doamne a casei, încrustând litera „A“ pe mânerele ușilor și în broderia balcoanelor.

Între 1946 și 1948 casa a rămas părăsită, fiind folosită întâi de unii ofițeri superiori sovietici, iar după procesul din octombrie-noiembrie 1948, când Max Auschnit a fost condamnat în contumacie și toată averea acestuia a trecut oficial în proprietatea statului român, vila a revenit lui Petru Groza. Chiar și după încheierea mandatului, acestuia i s-a permis să locuiască în continuare în această casă până la moarte, în 1958. Ulterior vila a devenit casă de oaspeți și mai târziu sediul ambasadei Argentinei.

La începutul anilor 2000, Steve Auschnit și urmașii fratelui său încep să-și recapete proprietățile confiscate de statul român sau să fie despăgubiți în contul acelor uzine. Printre imobilele retrocedate către Steve se numără și casa cumpărată de tatăl său de la Manu. Neavând interes într-o eventuală consolidare și renovare a stricăciunilor aduse structurii de rezistență de cutremurele din 1940, 1977 și 1986, acceptă oferta lui George Becali și-i vinde vila în 2009. Becali o renovează cu ajutorul arhitectului Camil Roguski, unul dintre personajele ce s-au aflat în anturajul lui Nicolae Ceaușescu, iar în vara lui 2010 organizează chiar o zi a ușilor deschise, în care publicul a putut vizita luxosul imobil.

În momentul de față, vila este renovată opulent, conform cerințelor exprese ale lui Becali, cu mobilier specific anilor 1930, poleială de aur pe decorațiunile exterioare și având în curte statuia lui Iisus răstignit. Imobilul este monument istoric clasa B, însă a fost înregistrat dintr-o eroare cu adresa Aleea Modrogan nr. 2 (în trecut, vila a avut ieșire și la Aleea Modrogan).