De la teatrul clasic la cel contemporan, de la literatura română la cea universală, de la scena tradițională la spațiile alternative, călătoria regizoarei Cătălina Buzoianu oferă spectatorului un altfel de teatru, un echilibru între experiențele personale și stăpânirea spațiului scenic, un spectacol viu și o viziune inovatoare.

Cătălina Buzoianu s-a născut la 13 aprilie 1938, în Brăila. După ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1969, a devenit regizor la teatrele din Iași, Piatra Neamț și la Teatrul „L.S. Bulandra“ din București. A regizat peste 100 de spectacole, dintre care unele sunt adaptări proprii ale unor texte literare din categorii diferite: poezii de Emil Brumaru, romanele Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov și Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu, piesele Teatru descompus de Matei Vișniec și Furtuna de William Shakespeare sau poemul epopeic Levantul, de Mircea Cărtărescu. A reinterpretat teme din piese clasice în context contemporan aplicând modalități inedite de exprimare, dar, în același timp, a găsit în textele unor autori postmoderni o cheie către tineri și o cale de a promova teatrul românesc în străinătate. Însă activitatea Cătălinei Buzoianu nu s-a restrâns doar la această formă artistică, ci a avut deschidere către teatrul televizat (Valea umană), teatrul radiofonic (Martiriul Sfântului Gheorghe) și operă (Oedip). De asemenea, a fost profesor la U.N.A.T.C., secția Regie, și a publicat trei volume: Novele teatrale (1987), Vaporul interior (2001) și Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005).

Pe urmele lui Don Quijote, în provincia La Mancha, căutând spiritul lui Albert Camus într-un castel din Loumarin, gândindu-se la Visul lui Strindberg în Stockholm sau găsind spații alternative pentru studenții săi din București, Cătălina Buzoianu și-a reînnoit continuu viziunea, iar parcursul său regizoral s-a bucurat de recunoaștere prin acordarea Premiului Academiei Române în 1973, a Premiului UNITER pentru întreaga activitate în 2001 și a titlului de Doctor Honoris Causa anul acesta, dar, mai ales, prin prezența constantă în sălile de spectacol a unui public tânăr și receptiv.

Piesa Frumoasa călătorie a urșilor Panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, de Matei Vișniec, regizată de această mare doamnă a teatrului românesc, poate fi văzută în București, la unteatru, într-o cameră micuță a unei case de pe strada Ilfov, numărul 1.