Dragă Diterașule,

Știu că există o șansă la un milion să primești rândurile astea, ți-am pierdut urma încă din ’91, aveam amândoi doișpe ani când ai tăi s-au trezit că vor să crești mare în Germania. Mi-ai lăsat o carte înainte de-a pleca, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson, țineai la ea ca la ochii din cap, și totuși, mi-ai dat-o mie, mai știi? Au trecut mai bine de douăj’ de ani de-atunci, măi, Diterașule, și, uite, eu am ajuns să scriu despre cărți faine acuma. Nu prea pot să scriu despre Nils, că la ziarul ăsta am o rubrică la care-i zice Cărțile Bucureștiului, și Nils n-a ajuns pe Lipscani.

Băiuțeii
Filip Florian și Matei Florian
Editura Polirom, 2010
Număr de pagini: 238

Da’ să-ți spun un secret, Diterașule, și să nu te superi pe mine. Am acasă o carte, Băiuțeii. Ei, cartea asta, scrisă de doi frați, Filip și Matei, e mai tare decât aia pe care mi-ai dat-o tu când ai plecat! Și știi de ce? Pentru că e vorba despre noi acolo, măi Diterașule, nu despre un pitic blond, cu cipilică roșie. De noi e vorba, și de strada noastră și de nebuniile noastre! Da, da, Diterașule, ce te uiți așa la mine, parcă n-ai chiloți pe tine? Păi n-am găsit și noi o cățea și-am botezat-o și-am crescut-o cum am știut mai bine? Păi nu le-am făcut și noi zile fripte lu’ baba Șmiț și lu’ Olteanu, și lu’ Securistu’ și altor haini, care ne pândeau și ne trăgeau șpițuri în cur și toiege peste spate când ne hârjoneam? Păi n-am răsfoit și noi pân-am făcut bășici la degete revista aia deocheată pe care-ai furat-o tu de la Seppi, vlăjganul? Păi nu ne certam la cuțite și-apoi nu ne vorbeam cu zilele după un Steaua – Dinamo? Și câte și mai câte „coincidențe“…

Cartea asta, măi, Diterașule, te lovește în moalele capului, așa cum ne lovea baba Șmiț cu toiagul. Acum suntem mari, nu mai putem să ne furișăm în miez de noapte și să sunăm ca descreierații la ușa babei și să râdem ca smintiții de pijamaua ei. Acum am putea să citim și să răscitim Băiuțeii și să înnebunim de dorul copilăriei. Am putea să punem High Hopes pe repeat, pentru atmosferă. Am putea să le zicem fraților Florian chapeau!, să scriem despre cartea lor în Bună dimineața, București! sau oriunde altundeva și să le-o recomandăm nenilor și tantilor care se-ntreabă ce să facă într-o zi oarecare, în care scapă mai repede de la serviciu. Dar și celor care cred că Ion Creangă a pus monopol pe copilărie. Aleea Băiuț din București e strada unei generații!