Interviu cu Irina Damașcan
Se spune că orașele respiră prin locuitorii lor și că pot fi cel mai bine definite în funcție de fluiditate, atmosferă și utilitate urbană. Totodată, un oraș poate fi numit într-adevăr „oraș” în funcție de arhitectura pe care o îmbracă. Arhitectura unui oraș este ca haina care face pe om iar dacă haina-i ciuruită de vremuri sau neîngrijită din nepăsare ce spune asta despre acel om? Ce spune un nou-venit când pășește în București și curge pe marile bulevarde? Ce părere ar putea să își facă un străin ce cunoaște pentru prima dată Capitala României? Sunt întrebări cu multe răspunsuri. Unele s-ar putea să ne nemulțumească, dar, altele ne-ar putea face să ne întrebăm dacă Bucureștiul mai are sau nu faima de altădată. Capitala țării era supranumită ”micul Paris”, o poreclă folosită prea des și parcă nedreaptă. Bucureștiul și-a pierdut din candoare, Bucureștiul nu mai este ce era, dar nota pesimistă nu ar trebui privită în totalitate așa. Orașul acesta are și părți bune dar și părți rele, cum o pădure fără uscături nu există.
Capitala României este un oraș mare, aglomerat, dinamic și frumos în felul său. Nu putem cunoaște cum digeră locuitorii săi fiecare zi în București. Nu cunoaștem nemulțumirile lor dar am vrut să aflăm care mai este situația cu arhitectura din oraș. Ținând cont că arhitectura orașului și-a mai pierdut din valori am vrut să aflăm de la un student la arhitectură cum vede situația Bucureștiului acum. Ce crede că s-a greșit, unde și ce s-ar putea face, dar, poate cel mai important, ce putem face pentru a păstra o armonie în arhitectura Bucureștiului?
Bună dimineața, București!: Cine-i Irina Damașcan și de ce a ales să facă arhitectură?
Irina Damașcan: Am fost încă de mică o ființă foarte creativă și am stat în preajma unor oameni care mi-au cultivat această latură creativă. Arhitectura pentru mine a fost o decizie firească ținând cont mai ales de faptul că de fiecare dată când intram într-un spațiu simțeam că pot să aduc un plus de valoare pentru spațiul respectiv. Întotdeauna am văzut și potențialul de marketing și promovare a unor spații valoroase și tocmai de aceea am ales să urmez și o carieră în comunicare. Arhitectura a fost dintotdeauna o meserie liberală care mi-a permis să îmi deschid multe orizonturi și în domeniul cultural. Arhitectura a reușit să mă împingă și către o parte socială a acestei meserii și mă refer aici la capitolul de interacționare cu beneficiarii proiectelor.
BDB!: Ce fel de proiecte ai în portofoliul tău personal până acum?
I.D.: Am simțit întotdeauna că pot să fac mai mult dacă mă implic în mod activ în zona de voluntariat pentru arhitectură. Aici era o nevoie foarte mare de comunicare și era nevoie de un spirit tânăr care să schimbe felul în care este percepută arhitectura de către publicul general. Am ales să fac multe proiecte pe bază e voluntariat, ca de exemplu am avut activitate la ROCAD, convenția arhitecților. Aceasta are loc anual la Palatul Parlamentului și atrage foarte multe persoane din domeniul arhitecturii. Am făcut voluntariate și în afara țării. Pe cont propriu m-am hotărât să ajung la London Design Festival unde am reușit să intru în echipa de reportaje dar am și participat în teren la activitățile acestui eveniment. Am mai participat la un program de voluntariat unic pentru arhitecții din România. Vorbesc despre proiectul de casă solară Decathlon Europe. Eu am făcut parte din echipa EFdeN. Am coordonat un proiect foarte interesant și mi-am dorit să văd implementarea lui pe termen lung. Proiectul nostru a câștigat o competiție de industrii creative. Prin intermediul acestui proiect am ajuns la Copenhaga unde am reprezentat România și echipa EFdeN.
BDB!: Cum vezi tu evoluția Bucureștiului în ultimii 20 de ani din punct de vedere arhitectural?
I.D.: Încă de la revoluție mentalitatea românească vizavi de proprietate a început să se schimbe un pic. Multe din vilele frumoase, interbelice și neoromânești din Capitală aveau proprietari chiriași ceea ce evident nu a dus la o evoluție a acestei arhitecturi. Acest tip de arhitectură nu a putut fi menținută. Cumva perioada de după 89 când granițele s-au deschis s-au întors o parte din foștii proprietari ai clădirilor valoroase din București. Odată cu întoarcerea lor în țară s-a schimbat un pic și percepția vizavi de arhitectura veche. Ei s-au întors și și-au recăpătat proprietățile vechi, poate le-au lăsat în paragină sau pur și simplu au ales să le vândă. Un foarte mic număr de asemenea proprietăți au fost din fericire restaurate. Vorbim despre un București care nu mai este un oraș este o metropolă, care din punct de vedere urbanistic prezintă probleme mari de mobilitate. Bucureștiul ca stil arhitectural nu mai are o unitate. Zona centrală și aici vorbim de zona Kiseleff, zona Domenii, Eminescu, Ștefan cel Mare, Cartierul Evreiesc, zona Știrbei Vodă, Parcul Cișmigiu, toate zonele acestea prezină un puternic caracter eclectic fapt care ar putea fi prezervat în București, iar acest lucru ar merita. Din păcate este foarte dificil dacă luăm în considerare și condițiile de trafic și mobilitatea urbană. Cu toate acestea, cred că numai prin arhitectură participativă se poate ajunge la punctul de prezervare a Bucureștiului. Cred că mai avem nevoie de încă 20 de ani de evoluție socială pentru a ajunge la punctul acesta în care să realizăm că ceea ce avem din punct de vedere stilistic este chiar unic în Europa. Ideea de București-micul Paris mai poate fi valabilă.
BDB!: Ce crezi tu că ar merge îmbunătățit la București pentru ca orașul să-și recapete faima de altă dată?
I.D.: Până la cuvântul faimă trebuie să găsim o identitate națională, lucru pe care de comun acord l-au acceptat foarte mulți arhitecți și urbaniști în ultima perioadă. A ne raporta la un trecut glorios și a spune că el are un stil ar însemna să avem o evaluare a patrimoniului construit. Lucrul acesta este inexistent în București momentan. Singurele lucruri pe care le putem facem este să abordăm structural orașul ca organism care se va dezvolta și în viitor. Dar aici este nevoie și de oameni din economie care să sfătuiască urbaniștii și care împreună să pună la cale o strategie de dezvoltare urbană durabilă. Mai sunt multe lucruri de făcut și este nevoie de implicarea privată și a statului în egală măsură.
BDB!: Ce stil arhitectural crezi tu că s-ar potrivi Bucureștiului?
I.D.: Cu siguranță nu vorbim de un singur stil. Este clar că arhitectura contextualistă este singura care ar putea să răspundă corect problemelor pe care le are Bucureștiul. Dacă m-aș raporta la orașe și metropole din Europa cu o densitate mare de locuitori cred că ne-am putea compara cu Berlinul care este într-o continuă redefinire. Cu toate acestea, politicile de urbanism ar trebuie luate mai mult din modelul englez. Am văzut multe lucruri interesante în Londra în ceea ce privește mobilitatea urbană și o adaptare mare a populației la stilul de locuire londonez. Stilul Bucureștiului este mai repede unul boem. Bucureștenii au început să fie în mare parte corporatiști și se axează foarte tare pe zona de servicii. Latura economică cea mai dezvoltată în Capitală este zona de servicii. Bucureștiului cred că i s-ar potrivi o combinație între modelul scandinav și cel berlinez. Avem o latură istorică consistentă și eclectică, de factură franceză cu clădiri importante după modelul parizian care ar merita să constituie puncte de atracție pentru turiștii străini.
BDB!: Ce cartier bucureștean suferă în acest moment dar ar putea fi totuși salvat din punct de vedere al arhitecturii?
I.D.: Cred că sunt două zone care ar putea fi în focus pe acest subiect. Pe mine cel puțin m-a atras foarte tare zona Calea Moșilor vechi, plus Cartierul Evreiesc ce prezintă un potențial extraordinar de mare. Cartierul Evreiesc, din ce am observat eu, începe să fie repopulat de familiile evreiești lucru care îmi dă speranță că Bucureștiul va căpăta o nouă arhitectură de factură socială mai mult. Cred că și fostele zone industriale ale Bucureștiului pot fi trecute printr-un proces de reabilitare și regândire al spațiilor, și pot intra într-un spectru funcțional nou.
BDB!: Cum crezi că s-ar fi putut evita distrugerea patrimoniului arhitectural în București?
I.D.: Primăria Generală și Consiliile Locale au avut o influență destul de mare în deciziile și aprobările din construcții, fapt care nu poate fi monitorizat decât de un board extraordinar de puternic al arhitecților din București și din România. Cred că Ordinul Arhitecților din România ar trebui să aibă o implicare mai mare însă sunt convinsă că lucrurile acestea vor fi puse în discuție în viitor și nu vor rămâne nerezolvate.