„Hărțuirea stradală nu e banală”

22 mai 2015

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În urmă cu o lună, pe 18 aprilie, Asociația Front și Centrul Filia au organizat în Parcul Tineretului un eveniment pentru a marca Săptămâna Internațională împotriva Hărțuirii Stradale.

Evenimentul a constat într-un flashmob care a durat cam cinci minute. Câțiva pasionați de dans contemporan au format perechi și s-au mișcat în așa fel încât să simbolizeze un corp vulnerabil și altul care îl susține. Ceilalți participanți scriseseră cu creta mesaje împotriva hărțuirii stradale și a discriminării femeilor pe stradă, iar apoi au făcut un cerc ținând pancarte în mână, în jurul dansatorilor.

La final, s-au împărțit câteva exemplare din lucrarea „Orașul (non)sexist – Inventar al discriminărilor urbane sensibil la gen” și CD-uri cu un material realizat în cadrul proiectului „Discriminări urbane. Program de cetățenie activă sensibilă la gen”. Materialul conține câteva experimente realizate cu actori. În primul, un bărbat agresează o femeie pe care o cunoaște. Pare a fi vorba de un cuplu. Trecătorii nu reacționează în cazul agresiunii scăzute, în cazul agresiunii de nivel mediu doar observă/monitorizează și reacționează când agresiunea devine exagerat de mare.

Cazurile de agresivitate din partea bărbatului la adresa femeii sunt mai dese, motiv pentru care inversul medaliei trece mai puțin observat și luat în serios.

În cazul în care un bărbat este agresat de o femeie, trecătorii sunt indiferenți sau amuzați. În mentalul colectiv noțiunea de bărbat agresat este extrem de slab reprezentată. În unele cazuri în care femeile agresează verbal bărbați pe stradă cu exclamații care aveau conotații sexuale de genul „Ce bun ești!” „Ce ți-aș face!”, „Nu mă mai cunoști?”, acest lucru este privit ca neobișnuit, iar hărțuiții devin agresivi.

STOP hărțuirii stradale

Observații din afara studiului menționat au evidențiat faptul că unii bărbați sunt încântați în cazul în care primesc remarci de tipul celor de mai sus, alții sunt un pic deranjați și există și bărbați pe care o astfel de atitudine din parte unei femei îi intimidează. Pe lângă aceste abordări „de agățat”, există și în cazul bărbaților victime ale violenței fizice din partea femeilor, fie că se cunosc, fie că nu: înjurături, tras de păr pentru că bărbatul are părul ieșit din comun, pălmuit, tras de haine, amenințat cu chemat prietenul, fratele etc. pentru a-l „aranja” pe agresat, chiar scuipat.

Motivele pentru care oamenii nu intervin sunt multiple. Există câteva concepții împământenite: că nu se cade să intervii în problemele interne ale unei familii și că, dacă nu strigă nimeni după ajutor, nu e frumos să te bagi. Unii oameni au convingerea că degeaba intervii și că nu vei rezolva nimic, iar alții chiar se tem că dacă ar intervi ar fi agresați și ei sau că agresivitatea față de victima inițială va căpăta amploare. Ca urmare a unor experiențe personale sau din auzite, mulți dintre oameni nu au încredere în acțiunea promptă și protectoare a Poliției, ba mai mult, se feresc să sune la Poliție ca să nu riște să fie amendați pentru că, odată ajuns echipajul la locul faptei, agresorul și agresatul nu mai sunt prezenți sau pentru că agresatul nu dorește să facă reclamație împotriva agresorului. Pe lângă toate astea există și multă indiferență, comoditate, neseriozitate și lașitate pură sau propria agresivitate și nevoie de agresivitate, de scandal, fie ca făptaș, fie ca spectator. Au existat cazuri când cel care a apelat la 112 pentru că doi bărbați se luaseră la bătaie, deci violență fizică de amploare, a fost amendat de Poliție pentru că niciunul dintre cei doi nu a formulat o plângere. Au existat și cazuri când chiar femeia agresată a acuzat persoana care a luat atitudine că a intervenit sau că a chemat Poliția.

Pe lângă hărțuirea stradală bărbat-femeie și femeie-bărbat există și hărțuirea stradală care nu ține cont de diferențele de sex și se manifestă între femei și între bărbați.

Hărțuirea este un act de dominație, de manifestare a puterii și a controlului social, uneori de obiectificare sexuală. Efectele asupra victimei sunt anxietatea, furia, intimidarea și, uneori, depresia. Agresivitatea manifestată în acest fel este un fenomen care există de sute și mii de ani, în toate colțurile lumii, este complexă, iar reducerea manifestărilor de acest tip implică multă muncă și timp. Tocmai de aceea se cade să încurajăm fiecare contribuție înțeleaptă, echilibrată, prin fapte și idei bune în practică. Ne dorim să scriem pe viitor și despre alte acțiuni pentru combaterea hărțuirii stradale, chiar în parteneriat cu Poliția Română.

Fotografii: Diana Marinescu

Adaugă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. (*) - câmpuri obligatorii

*

Vreau să primesc notificări prin e-mail când apar comentarii noi.
Dacă doriți să primiți notificări fără a scrie acum un comentariu, click aici.