„Inocentul“. Invită-ți prietenii la o porție de divertisment de calitate!

6 decembrie 2017

Inocentul

Duminica se petrece în familie, se zice, dar nimeni nu spune că e musai să stai în sufrageria căminului tău. Mai bine ia-ți cei mai buni prieteni și du-i în una dintre sufrageriile micuțe, dar primitoare, ale Muzeului Național al Literaturii Române, din București. Sigur veți râde copios chiar înainte ca personajul fără nume să rostească primele cuvinte.

E adevărat că Dan Tudor este atât de natural pe scenă, cu toată complexitatea jocului actoricesc, încât ai crede că s-a identificat perfect cu personajul și că a intrat atât de bine în pielea lui, la propriu, încât nu mai știi care este actorul și care „Inocentul”. Și probabil nici nu vei dori cu tot dinadinsul să îi separi.

Iar dacă te decizi să vezi monologul, despre care nu am de gând să divulg prea multe, îți spun doar atât: e păcat să mergi singur. Nu că râsul e mai puțin sănătos dacă ești neînsoțit sau că alături de ceilalți spectatori nu te poți amuza la fel de copios. Totuși, la finalul reprezentației, sigur vei simți nevoia să comentezi cu cineva cunoscut scenele care ți-au pătruns în minte și care s-au întipărit acolo.

Dacă vrei totuși să afli câteva lucruri despre personajul căruia îi dă viață Tudor, îți voi spune că este ca o furtună de vară: pe alocuri calm, ca un vânticel plăcut, pe alocuri vijelios, gata să antreneze în ritmul lui alert tot ce întâlnește în cale. Și actorul îi întâlnește în drumul lui fix pe spectatorii inocenți care au ocupat primele locuri pe scaunele din sală. Căci, da, nu e ușor să fii achizitor de bovine la întreprinderea O.R.A.C.A. și să te iei în serios. Jocul actoricesc este atât de natural încât însuși actorul mărturisește că la una dintre reprezentații o bătrânică și-a dat seama abia după câteva minute bune că spectacolul începuse deja.

Aplaudat minute bune la scenă deschisă, Dan Tudor primește omagiile cu aceeași naturalețe cu care și-a interpretat rolul. Tipologia ilustrată de regizorul Radu Băieșu a fost inspirată de personajele masculine din piesele tatălui său, dramaturgul Ion Băieșu, la 90 de ani de la nașterea acestuia din urmă. Astfel a prins viață personajul Costel.

Următoarea reprezentație a spectacolului va avea loc pe 10 decembrie 2017, de la ora 17:00. Intrarea este liberă. Pentru că locurile sunt limitate (și când spun asta nu vreau să înțelegi că ai de ales din câteva sute de locuri, ci din… câteva zeci) este necesar să faci rezervare pe adresa info.mnlr@gmail.com. Noul sediu al Muzeului Literaturii Române, din București, se află pe Strada Nicolae Crețulescu nr. 8, în apropierea Ateneului Român.

Adaugă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. (*) - câmpuri obligatorii

*

Vreau să primesc notificări prin e-mail când apar comentarii noi.
Dacă doriți să primiți notificări fără a scrie acum un comentariu, click aici.