Sâmbătă, 6 octombrie, câteva zeci de persoane, membri ai unor organizații civice, dar și simpli cetățeni, s-au adunat lângă Piața Matache pentru a protesta cu privire la decizia Primăriei Generale de a demola hala-monument istoric pentru a lărgi șoseaua. Protestul a fost înăbușit de jandarmi, care i-au urcat pe manifestanții pașnici în dube și i-au escortat la secție, unde i-au ținut timp de câteva ore înainte de a-i „sancționa“ cu un simplu avertisment.

Bună dimineața, București!: De ce v-ați adunat pe 6 octombrie la Hala Matache?

Maria Soare: Manifestația de sâmbătă, 6 octombrie, a fost spontană, o reacție naturală a unor bucureșteni, o reacție neregizată, dovadă a faptului că nu ne-am gândit la autorizație, nu ne-am organizat cum trebuie (vezi și faptul că nu am avut un punct fix de întâlnire, eram dispersați care pe unde, de nici nu ne vedeam de jandarmi).

Gestul nostru a venit ca urmare a dorinței de a face ceva în al 12-lea ceas, o încercare disperată de a salva acest monument istoric. Participanții civili la protest au fost și membri ai unor ONG-uri, dar și oameni care nu reprezintă vreo organizație, bucureșteni normali, gură-cască unii, iar numărul jandarmilor a depășit cu cel puțin încă o dată numărul persoanelor care luau parte la manifestare.

BDB: De ce luptați pentru Hala Matache?

M.S.: La Hala Matache am simțit o mare tristețe să văd în jurul meu mizerie la propriu și la figurat, sărăcie, prostie, ignorarea valorilor și a cuvântului dat, a legii. Nu este corect ca Primăria Municipiului București să nu respecte legea, în schimb să îmi ceară mie, în calitate de cetățean, să o fac! Am simțit cum toate acestea ne afectează pe noi, oamenii de rând – manifestanții poate idealiști și visători, locuitorii mai mult sau mai puțin legitimi ai acestei zone, dar și pe jandarmi, pentru care nu de puține ori am simțit milă.

BDB: Milă? Cum așa?

M.S.: Milă pentru că nu ne știu drepturile, că nu cunosc legile și nu știu să spună în baza cărei legi mă saltă la secție sau de ce nu am voie să stau pe trotuar, să vorbesc la telefon sau să filmez în dubă sau în curtea secției de poliție; mi-e milă de ei că merg cu niște hârburi de mașini, că au salarii mici, că sunt munciți, că sunt puși între „noi“ – mințiți și batjocoriți – și „ei“ – șmecherii fericiți, cu buzunarele și burdihanele pline. M-am simțit în același timp umilită atunci când am reușit să vorbesc la telefon cu primii luați cu duba nr. 1 pentru a afla unde îi duc, când întrebam personal unde ne duc cu duba nr. 2, când ne filmau încontinuu niște dubioși sub acoperire, atât în dubă, cât și la secție.

BDB: Plimbarea cu duba v-a „lecuit“ de a mai merge la manifestații?

M.S.: Cu siguranță mă voi mai merge la manifestații – autorizate și neautorizate – de susținere a valorilor istorice chiar și după avertismentul scris, pe care cu mare interes îl aștept pentru a-l contesta – sper că împreună cu toți ceilalți participanți la manifestație. Este o experiență aparent negativă, neplăcută, care nu știu cât și cum a contribuit la cauza de salvare a Halei Matache, cu toată mediatizarea făcută după… Cred însă că oamenii, cetățenii, trebuie să-și spună opinia și, mai ales, cred că trebuie să fie lăsați s-o facă!