Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea Mariei Tănase, pe 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, din tată oltean și mamă ardeleancă, oameni gospodari.
Bucureșteancă get-beget, artista cu voce extraordinară și chip frumos foc a cules și interpretat muzică folclorică, având un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României și a devenit astfel un simbol al satului românesc.
La 17 ani lucra casieriță la un birt, unde mai și cânta, fiind astfel descoperită de publicistul și regizorul de teatru Sandu Eliad, iar în 1934 era angajată la revista Cărăbuș. Debutul carierei artistice propriu-zise se petrece patru ani mai târziu, când a cântat „pe viu“ la radio un program de piese folclorice. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, Maria Tănase a interpretat, printre altele, M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Cine iubește și lasă, Mărie și Mărioară, Când o fi la moartea mea. Potrivit cronicarilor muzicali ai vremii, emisiunea a avut un succes răsunător, astfel că artista a ajuns să cânte aproape săptămânal la Radio România.
Apreciată deopotrivă de oamenii de rând și de artiștii bucureșteni, Maria Tănase a cântat o vreme la restaurantul „Neptun“, în piața Buzești, alături de taraful Vasilea Julea, unde a fost ascultată, printre alții, de Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu și Ion Pillat. În afară de cântecele cunoscute de toată lumea, ca de pildă Ciuleandra, Bun îi vinul ghiurghiuliu și Cine iubește și lasă, Maria Tănase a avut o activitate artistică impresionantă și în afara granițelor țării. A lucrat cu casa de discuri Columbia (înregistrând discuri la Viena), a avut turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia și Franța, ba chiar a cântat și la prestigioasa Expoziție Internațională din New York din 1939, unde a ascultat-o și președintele SUA de atunci, Franklin Roosevelt.
Nu multă lume știe că, în 1938, la Paris, cu prilejul unei expoziții de artă populară organizată de Dimitrie Gusti, cântăreața îl întâlnește pe sculptorul de geniu Constantin Brâncuși. Amândoi cu rădăcini oltenești, cei doi s-au iubit cu patos, chiar dacă povestea lor nu a durat mult.
Ajunsă să fie idolatrizată de întreaga țară, artista a murit la nici 50 de ani, în iunie 1963. Jumătate dintre bucureșteni au invadat Calea Victoriei pentru a-și plânge artista preferată.